S-ar putea ca mâine sau în oricare zi,
ce se scurge din calendar ca un șarpe,
să mă anunți că floarea de colț din munții inimii
a fost strivită de harfe
Petalele au căzut în prăpăstii adânci,
săpate de tristețile infinite din sânge;
”Să nu te sperii, iubite, ai să-mi spui atunci,
când înserarea prin tine va plânge!”
Iar eu, prins în gheare de infinit,
ca la începutul timpului o să tac;
am să-mi întind aripile de om răstignit,
și-n praf de stele moarte mă prefac
Câteodată, când îngerul ucis
va trece prin pereții inimii ca un glonț,
vei privi lăcrimând cum se scutură-n vis
floarea noastră de colț
25 septembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu