MI-E DOR DE EA

Mi-e dor de ea, nu-i nicio îndoială,
sunt fluture de zi și zbor invers,
roua tristeții sufletul mi-l spală,
sunt singur și-i târziu în univers

De m-aș putea împărți în nopți egale
mi-ar fi de multe ori mai dor,
și-n iarna vieții mele infernale
n-aș ști pe care parte să cobor

Degeaba ne mințim manipulând oglinda,
zadarnic facem pași în alte lumi,
când noaptea ne primește cu colinda
am vrea să evadăm de la nebuni

Și să ne trecem timpul prin retină,
ceasornicarul să-l strivim sub roți,
din viața, de altminteri prea puțină,
n-a mai rămas destul să-mpart la toți

Cu toate astea mi se pare mie
că am tot dat dobândă tuturor,
ca un actor răpus de tragedie
m-au scos aplauzele false în decor

Și totuși e destul de mers,
cărarea prin tăcere e zilnic tot mai grea,
sunt singur și-i târziu în univers
și am să mor de-atâta dor de ea

9 SEPTEMBRIE 2018