Iubindu-te așa, am murit

Și-n seara aceea, și-n toate serile ce au urmat,
m-am rătăcit prin frunzele căzânde, 
și-am mers așa, sfâșiat 
fără să știu încotro și pe unde

Copacul meu fremăta ca un cal nărăvaș
ce se îndepărta de rădăcină,
blocurile gri din bătrânul oraș
se încuiaseră toate-n lumină

Numai eu aprinsesem felinarele de întuneric
și bâjbâiam prin mine ca un orb,
timpul devenise mai sferic
decât croncănitul de corb

Te căutam, dar de câte ori te-am găsit,
s-au încleștat de frig buzele mele,
iubindu-te așa, am murit
și m-am trezit plângând sub stele...


13-14 septembrie 2018