N-o să fii niciodată cum ai visat,
n-o să fii niciodată mirare,
sufletul, între pietre de moară pisat,
te va striga-n zadar cu disperare
Ai acceptat sentințe nemiloase,
de bunăvoie nopții te-ai predat,
ți-e teamă de zvâcnirile din oase
și altor zei lumina ți-ai cedat
E-un du-te vino-n spaima ta
pe care îngerii fac drifturi,
iar tu bezmetică vei asculta
cum ți se-ngroapă sufletul în rifturi
Și n-o să-ți pese că în tine,
prin golul imposibil de descris,
e-un drum ce duce către mine
pe care-i pus doar semnul interzis
Și n-o să ai curajul să-l înlături
să arzi în foc demersurile gri,
nu poți luminii să te-alături,
și nici în viața viitoare n-o să vii...
16 septembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu