Pauza de cafea

Nu sunt decât pauza de cafea
a noii revoluții burgheze,
cine iubește, să vină să bea!
cine urăște, să se holbeze!

Între evenimente bizare,
la care sunt invitat să aștept,
se-mbrățișează pahare
dintr-un timp decadent

Poate un speaker funebru
va rosti spre final un discurs,
răvășind îngerul negru
ce din tine în mine s-a scurs

Vor veni spre ceainicul vieții
însetatele lumi ce-amestecă-n stea,
prin aburul dimineții,
ultimul zaț de cafea

Le va rămâne în gură, 
gustul amar de sfârșit, 
Viața-i o pată de zgură
pe un câmp de înscenări răvășit

Noroc că la ora în care
fluturii nopții dorm pe perdea,
voi ieși câteodată din mare
să mă bei ca pe-un strop de cafea

Nu-ți aprinde, iubito, țigara!
fumul mă scoate din minți,
s-a stins ca o patimă vara
și-au rămas numai lacrimi și sfinți

Lasă măcar luminile aprinse
să creadă vreun înger că încă exiști,
când din casele incredibil de ninse
oamenii de zăpadă vor ieși și mai triști....


1 septembrie 2018