Sufletul e o corabie cu pânze sfâșiate,
lovită de toate mareele vieții
pe mările învolburate,
de câte ori pleci cad pradă tristeții
Orice călătorie fără tine mă doare,
merg pe trasee așezate invers,
dacă aș fi cer, mi-ai fi mare,
dacă ai fi cometă, ți-aș fi univers
Dar nu sunt decât un fluture-nchis,
în inima ta, ca un glonț,
poftiți de intrați, e deschis,
dar nu plecați cu uitarea în clonț!
Lăsați-mi mirarea, și lăsați-o pe ea,
cea frumoasă, curată și bună,
în pieptul meu înc-o viață să stea;
e atât de bine împreună...
2 septembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu