Se prăbușește noaptea-n gândul meu,
cocorii au plecat luând cu ei lumina,
adresa către Dumnezeu
ai încurcat-o cu adresa mea, străina
Printre-nfloriri târzii de campanule
se duce sufletul stingher,
strivit de zborul unei libelule
ce va-ngheța la primul ger
Nu-i nicio șansă să coboare-n sânge
pe scări de fum îngeri pierduți,
pân la sfârșit septembrie va plânge
cu toți copacii sfâșiați și muți
din care pică frunzele pe-alei,
să pot călca înspre moarte, doamnă,
plouă cu tine-n ochii mei
și-n sufletul pustiu e toamnă...
16 septembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu