Îngerul de zăpadă a traversat deșertul și s-a topit,
îngerul de foc s-a ascuns în calota glaciară,
îngerul care pe Dumnezeu l-a iubit
a coborât în ființa de humă amară
și m-a întrebat, sfâșiindu-mi secunde,
ce război nuclear se dă înlăuntru,
de nu mai poate lumina dimineții pătrunde
și de ce nici eu nu mai am voie să intru?
L-am privit fără să-l văd; ea deja începuse să plece
pe unde caii de fum cu durere se potcovesc,
n-am să-i răspund pentru că n-ar înțelege:
am tot ce-mi trebuie, dar nu am ce-mi doresc...
12 septembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu