Din inima ce se zbate-n țărână

Suntem din naștere defecți,
inima nu are manual de întrebuințare,
o auzim cum se zbate
ca un țărm îngropându-se-n mare

O folosim anapoda, n-o menajăm deloc,
o târâm după noi prin tristeți mocirloase,
nu-i dăm nicio șansă,
o strivim cu însingurările noastre osoase

Când bate în acord cu inima-pereche,
timpul curge între noi mai lin,
ne speriem de-atâta fericire
și unul de altul ca doi ghețari ne strivim

Și atunci, printre lacrimi cețoase,
nu se mai zărește ultima fluturare de mână,
se scurge magia supremă
din inima ce se zbate-n țărână


19 septembrie 2018