A plâns poetu-n vis, a plâns,
prin ochiu-ntredeschis a nins,
și prin zăpezile de altădată
s-a rătăcit un ochi de fată
Noaptea umbla în rochie cu dungi
și-n mâna ei cu degete prelungi
inelele au sângerat strigând:
”pe unde ești iubitul meu din gând?”
Ecoul s-a izbit de ziduri
doar fluturii de noapte dintre riduri
au deslușit în spaima nopții reci
o fantă transparentă prin care ai să pleci
Și-ai să dărâmi castelul de nisip
înlocuind mirarea de pe chip
cu masca mortuară ce-a ucis
pe cel ce-a plâns de atâtea ori în vis
8 august 1991/31 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu