Primii fulgi au căzut peste brazi,
în lumina zăpezii obrajii ți-i arzi
Fulguie în preajmă amintiri,
vise de iarnă, năluciri
Se amestecă culorile,
plâng privighetorile
înghețate-n destin,
se-ntinde ca un șarpe mirosul de pin,
Timpul e alb ca varul și zvâcnește,
zăpada putrezește
ca o șopârlă sub piatră,
în munții inimii câinele gerului latră
Durerea se cufundă până la glezne
în gropi de lumină incredibil de albe,
se crede pasăre, i se nazăre lesne,
se-aude un freamăt: sunt florile dalbe...
19 decembrie 1990
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu