La Putna bate clopotul de noapte,
Ștefan cel Mare s-a întors din morți,
să retrezească Patria din moarte,
să fluture drapelele la porți
Întreaga românime îl așteaptă
să facă Domnul acel semn,
să scoată sabia din teacă
să schimbe soarta timpului nedemn
Pe ziduri se înalță făcliile de soare,
vechi candele se-mprăștie în vânt,
lumina absolută în întuneric doare,
când se întorc eroii descălecând din gând
-Unde-i Moldova noastră? întreabă voievodul,
eu v-am lăsat o Patrie pe hărți,
ce s-a-ntâmplat, unde-a plecat norodul?
de ce e țara ruptă-n două părți?
Treziți-vă odată și nu mai acceptați
tratate înrobitoare și stigmate,
rămâneți un popor de frați,
luptați cu nedreptatea pân la moarte!
Din calendare-n care mă bântuie stihia
eu vă dezleg de silă, de spaimă și de jeg,
redeveniți eroii ce-și apără moșia,
să știe omenirea că sunteți neam întreg...
9 august 1991/31 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu