Nu poți să uiți, să nu îți amintești,
de el, coborâtorul din povești,
prin soare l-ai purtat ca pe-o lumină
dar dintr-odată ai devenit străină
Tu, răsfățata inimii prea-pline,
ai îngropat cetatea sub ruine
și l-ai privit de sus, ca pe-un intrus,
el a tăcut, ce mai era de spus?
Tu-ți numărai doar pașii pân la stele
și nu-ți păsa de temerile grele,
cu-ai tăi în preajmă te simțeai prințesă
și îți lipsea doar îngerul din lesă
Nu e nimic, a mai trecut un glonț
prin bietul muritor lipit de colț,
dar n-o să uiți, o să-ți reamintești
de cel ce-n suflet îți scria povești...
7 mai 1991/25 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu