Bat clopotele-n limba lor
sfârșitul lumii atât de aproape,
caii uciși scot ochii corbilor
ce-n trupul lor n-au încetat să sape
Plâng stelele cu glas scăzut
eternitatea nevoind s-o-ngroape,
prin spini un soare decăzut
încearcă de-ntuneric să se scape
De mine însumi n-am să fug,
bine-ai venit singurătate!
să ardem înc-odată pe-acest rug,
să nu existe viață după moarte...
28 iunie 1991/26 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu