Frumos mai cântă acel pian de lut
tristețea gândului proscris,
zboară un înger nevăzut
prin gropile de aer interzis
Pe-un pat de iarnă se-odihnește-o fată,
întoarsă alaltăieri din viitor,
mai dulce ca o ciocolată
e hrana sufletului dezertor
La radio se-anunță vreme rea,
din viscol vor striga canarii,
și ninge cu ferestre prin perdea
și rod din grinda sufletului carii
Păcat de cântecul frumos
ce-n menghina destinului ne strânge,
mă prăbușesc cu sufletul în os
și-aud pianu-acela care plânge...
4 februarie 1991/23 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu