De atâtea ziare ochii mă dor,
tâmplele îmi ard nepământesc,
n-am să mai citesc, n-am să mai trăiesc
și nu cred să mai mor
Sunt liniștit și-s eu,
devin obscur, un cunoscut obscur,
eternitatea o înjur
și totuși sângerează-un curcubeu
Nu mai cunosc anotimpurile,
miros a brazi ziarele,
ele aduc ce ne lipsește, chipurile,
ele înfierează fiarele, dragele
Reîntorc acele ceasornicului,
triumfă libertatea în tablouri,
sunt pe urmele tale necunoscutele,
pe-ale tale eroule, te-ai ascuns în cavouri
Am devenit un hidalgo stresat
ucigând tâmplele, blândele,
să-mi aduc aminte să întorc
roțile ceasornicului, limbile...
13 februarie 1990
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu