Iubito, ai ochii deschiși,
ți-i reflectă Calea Lactee,
și-ar putea să fie interziși,
aceia nu-s ochi de femeie!
Pe buze pustiul îl simți,
sânul pulsează durere,
răsare un soare cu dinți
adus de întomnate himere
Un zâmbet de fată cuminte
aprinde lumina în suflet,
sunt îngerul ce te-ascunde-n cuvinte,
poem descuiat dintr-un cântec
Un rug se aprinde în tine,
se vede de-aici cum te arde,
e drumul sortit către bine,
din vieți de altminteri bastarde
Iubito, închide ochii puțin,
mângâie scrisoarea pe care am scris-o,
inima abia mi-o mai țin
de când inocent ți-am promis-o...
29 octombrie 1990/21 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu