ZĂVOR DE PIN

Voi scrie pe suflet cu cerneală de pin
tot ce-a fost mult și a părut puțin
în amurgul niciodată întreg,
cuvintele din lanțuri le dezleg

Vor alerga prin magii îngropate,
călătorind dinspre viață spre moarte,
vor sfărâma în colți uitările, oasele,
în care au stat ascunse frumoasele

desfrunziri ale inimii de bazalt, 
prăbușite din cerul incredibil de înalt
Vântul nu va înțelege ochii înlăcrimați,
plouă peste suflet cu munții Carpați

Clipele se agață disperate de oră,
întunericul suferind suferințe devoră,
scrisorile se-mprăștie alandala prin sânge,
universul cometele-și plânge

Ferestrele timpului de retină se sparg,
marea se-agață strigând de catarg,
de-atâtea cataclisme uităm să ne iubim
și ne-ncuiem lumina sub un zăvor de pin...

7 ianuarie 2020