Cu fața orientată spre nord
omul visa puncte de vedere impuse,
știa ce-i un atac de cord
și nu credea în nemurirea ta, Iisuse
Preocupat de tragerea la sorți
adeseori intra în transă,
cultivând iarbă în ochii morți
nu-i dădea vieții eterne vreo șansă
Sclipirile aruncate în ochiul tern
întretăiau punctele de vedere latente,
afară minciună, înăuntru infern,
în golul din jur dezgoliri indecente
Câteodată într-un praf de mălai
apărea umbra chipului mort,
pe unde e drumul spre Rai?
întrebau vapoarele-n port
Să așteptăm un cutremur,
îi răspundeau meduzele,
să fim împreună un tremur
cum se joacă prin apă ecluzele
Cu fața orientată spre nord
omul visa puncte de vedere impuse,
știa ce-i un atac de cord
dar se credea nemuritor, Iisuse
2 aprilie 1991/25 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu