O lacrimă de înger lovește colțul gurii,
s-a rătăcit pe nesfârșita pustă,
tu nu ai inimă, iubito,
tu ești un demon îmbrăcat în fustă
Te răsfeți ca o boare de vânt inocentă,
pașii-ți răsună în contratimp pe asfalt,
nici nu înțelegi că în seara aceea
ai renunțat să mai fii-n celălalt
Magia începutului s-a dus dintr-odată,
o stavilă de piatră în sânge ai pus,
a durut capriciul de fată
și nu mai e nimic de spus...
13 mai 1991/25 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu