Nu te supăra, neică Tudore!

Nu te supăra, neică Tudore, 
s-au înmulțit prea tare ticăloșii,
se scurge-n vene apa tulbure,
în capul mesei s-au proptit leproșii

Nu vor să mai cântăm această țară,
nu vor să mai existe România,
trăim o epocă barbară,
se-ascunde în broboadă bucuria

de-a fi urmași ai marilor bărbați
ce-au îngrășat cu trupul lor pământul,
atacă-n haită-acești descreierați,
cenușa lor va spulbera-o vântul

Tu cântă mai departe ce-ai pe suflet,
e ceea ce avem și noi,
tu ești lumină, patimă și cântec,
zadarnic te îngroapă în noroi

hienele politice recente
ce își reneagă zi de zi părinții,
acestor curve masculine recurente
disprețul tuturor le-o rupe dinții

Și nu te supăra, pe noi, maestre,
că pegra râncedă rezistă
și-și scoate avortonii la ferestre,
plină de lepre-i țara asta tristă

Dar ticăloșii n-au posteritate, 
îi cară ca pe-o boală vremea tulbure,
pe tine nu te-atinge nicio moarte,
tu ești al nostru, neică Tudore,


Cât va mai fi pe lume un român,
vei locui la el în casă
să-i amintești că e stăpân, 
chiar de-i primește pe străini la masă

Bate vântul viscolind dezastre,
plânge în surdină toată țara,
numai tu din zările sihastre
ne aduci ca pe-o minune vara

Miracol absolut ne pare toamna,
ne râde primăvara în privire,
un gând de pace ne coboară iarna
și ne îndemni pe toți la nemurire

Umblă mai departe, spune ce se-ntâmplă,
să se scurgă-n mlaștini apa tulbure,
n-ai trăit degeaba, ni te zbați în tâmplă,
cântă românimea, neică Tudore

Chiar dacă sărmanii onaniști de vată,
cu sângele stricat de sifilis,
n-or să-nțeleagă niciodată
ce-nseamnă să trăiești în vis,

să ai un ideal de apărat,
o mamă de iubit, să mori sub steag,
să recunoști de unde ai plecat,
de țara ta să-ți fie cel mai drag 

Ei latră la statui cum latră câinii,
și-i dau cu pietre în retină,
tu ai fost ieri, ești azi, vei fi și mâine,
predestinat să dăruiești lumină

Nu te supăra, neică Tudore,
că s-a-nmulțit prea tare iarba rea,
vom curăța epoca tulbure
ce-a murdărit  Patria mea...

30-31 ianuarie 2020