Câteodată sunt un om fals,
pe mări pierdute călătoresc
și n-am curajul să-i spun
cât de mult o iubesc
Mă-ndrept spre nodul gordian
înarmat cu teoria relativității
și-l tai dintr-o singură lovitură
prăbușind zidurile cetății
De aici și multitudinea de confuzii
ce ne stingheresc viețile
pe drumul impregnat cu iluzii
ne pierdem mințile
Câteodată sunt un om fals,
deși atât de mult o iubesc,
mi-e teamă să-i spun,
să nu o strivesc...
14 noiembrie 1990/21 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu