Fluieră vântul ascuțit, ramurile îmi atâtnă aiurite,
mă îmbrățișează frigul și n-am haine potrivite
Garderoba s-a rătăcit pe drumul către mine,
pielea ta nu mă încape și altă piele nu-mi vine
Năpaste, flori, mirare, zâmbete îngrozite,
trec prin retina fragmentată copite
Ard pietrele căzând din infinit
un înger de zăpadă în trup s-a răstignit
Se zbate prin țesuturi în diferite moduri
și-n vremea asta timpul mai leagă niște noduri...
22 aprilie 1991/25 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu