Flăcările ard nemilos amintiri,
întreg trecutul astăzi o să ardă,
după atâtea năluciri
trec șopârle prin viața bastardă
Am căutat în biblioteca din Alexandria
cărți vechi cu povești despre noi,
mi-am strâns în brațe Patria
năpădită de coioți și strigoi
Și-am urcat-o pe-un munte,
încuiat la plecare de daci,
cine-ar putea să mă-nfrunte?
numai ecoul spune: taci!
Pe rug ard oameni de zăpadă,
din viitor coboară trupul meu,
lăsați copiii să mă vadă
și să înalțe câte-un curcubeu...
19 februarie 1991/23 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu