Se-aud cum strigă florăresele prin piețe,
le-ascultă trecătorii și se miră,
sunt otrăvit de-atâta frumusețe,
această primăvară deconspiră
cum florile suave de cireși
rescriu de la-nceput lumina,
o, suflete, din mine când mai ieși
să stabilim pe veci a cui e vina
pentru această simfonie de culori
ce crește-n inimă ca o maree,
o să sfârșesc pe-un rug de flori
și n-ai să știi cât te-am iubit, femeie...
2 mai 1991/25 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu