Pe o mare tumultoasă
din imensul carnaval,
lumina mă izbește vertical
și tu mă-ncolăcești melodioasă
Copacii sugrumați de cer,
mă-ntreabă dacă te-ai născut,
c-ar vrea să-ți fie primul scut,
să nu pătrundă-n inimă vreun ger
I-aud cum tulburați foșnesc
când pleacă îngerii spre casă,
când treci ca o icoană de frumoasă
prin gândul meu nepământesc
Tu faci să fie pururi vară
când fugi din rochia de bal,
lumina mă lovește vertical
mult prea frumoasă domnișoară
9 aprilie 1990/25 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu