Prin sânge trec concomitent
ninsori din veacuri suprapuse
și visul meu intermitent
te cheamă să-l salvezi, Iisuse
E prea târziu să-mi fac un plan
cu schițe, cote și detalii,
dar n-am să mai aștept un an
să-mi ningă-n suflet cu vitralii
E adevărat, renaști mereu
într-o superbă regăsire,
căci Tatăl Tău e Dumnezeu
și-mprăștii împrejur iubire
În cinstea ta, mărite Fiu,
am să dezgrop ulciorul de cleștar
și-am să renasc într-un târziu
bând, după Tine, ultimul pahar...
25 decembrie 1990/22 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu