AM ÎNTREBAT UN ÎNGER

Nu mai știu calea spre casă și am întrebat un înger
cum s-ajung la draga mea, de durere să nu sânger
Vreau s-o strâng în brațe noaptea, să-i simt ochii arzători,
unde-i partea mea de soare stinsă-n ochi răscolitori

El nu mi-a răspuns nimic, m-a privit ca pe-o nălucă,
și de-atunci de patimi ora silnic sângele-mi usucă
Urmele sfidând zăpada au plecat spre răsărit,
pe acolo, mi se pare, cineva m-a și iubit

Umbra ei de libelulă încolțită de iluzii
s-a întins ca o eșarfă peste marile confuzii,
și m-a mângâiat stângace, și m-a răstignit pe cruce,
umbra mea sufletu-n spate, ca pe-un bolovan îl duce

Nici ecoul nu m-ascultă, rătăcesc în mine însumi,
nimeni nu va înțelege cine se ascunde-n plânsu-mi
N-am găsit calea spre suflet, dar am întrebat un înger, 
mi-a răspuns că-i imposibil și de-atunci continuu sânger

14 februarie 1991/23 ianuarie 2020