Culorile se-amestecă în noapte,
din munții inimii coboară un alt ger,
miroase universu-a mere coapte
de-ai fi aici n-aș fi așa stingher
Dansează umbrele în golul din jur
și s-a făcut în timpul meu târziu,
pe unde-oi fi mânată de sperjur?
mi-e sufletul un cerșetor pustiu
Se aude cântecul acela șoptit
în care a murit o vrabie;
așa de mult te-am iubit!
cum iubește înecatul o corabie
Liniște. Nu se mai aud
roțile timpului sacadate,
ce păcat că în gândul tău nud
nu se-aude inima mea cum se zbate...
3 iulie 1991/30 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu