Stau în cripta sufletului meu

Stau în cripta sufletului meu
așteptând să treacă un tren din neant,
ferestrele curg una după alta
până devin o fiară fugind,
nimeni nu-i face vreun semn celuilalt,
se aude doar cerul mugind
ca un cerb căutându-și perechea
prin codrii niciodată mai triști,
treci prin amintire ca o pasăre-spin
mirându-te că exiști

Stau în trupul meu neîncăpător
ca un leu încuiat în deșert,
se termină nisipu-n clepsidră
și n-am timp, îngere, să te iert

Existența înrobitoare 
pare un imens complot,
trenul venind din neant 
a fugit cu gară cu tot

Numai inima mai ticăie ca un ceas
acoperind golul imens;
stau în cripta sufletului meu
cu fața întoarsă invers...

28 ianuarie 2020