NINGE

Ninge peste mine cu-nserări de jar,
frunzele bolnave putrezesc în tindă,
nourii răzleți mai sparg o oglindă,
segmentează timpul șarpele murdar

Mi-amintesc de ziua-n care m-am născut,
coborau din streșini fluturi violeți,
am strigat de spaimă, țipăt cunoscut
mă-ntorceam în mine de atâtea vieți

Condamnat în lipsă la pustiu și toamnă,
navigam flegmatic spre un ultim țărm,
prea-iubită fată, prea-frumoasă doamnă,
vino la fereastră până nu adorm...

Ninge peste mine cu-așteptare lină,
lângă suflet plânge cântecul promis,
focul arde-n sobă, eu te strig în vis:
hai la mine acasă, ca să-mi fii lumină!...

25 decembrie 1990/22 noiembrie 2020