Curge cerul pe un fir de ață,
stelele căzânde se fac dimineață,
sângele-n uitări cade și se miră,
soarele c-o floare dezertări conspiră
Câinii existenței latră mai nesiguri,
știu că vor sfârși către seară singuri,
colorează gândul despărțiri prescrise,
unde e iubita îngropată-n vise?
Parcă bate vântul, parcă plânge ora,
ninge cu petale-n gândul tuturora,
cântă guguștiucul plin de voie bună,
unde ești, iubito, să te țin de mână?
7 martie 1991/23 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu