vineri, 17 iulie 2015

CUM O ARDEAU ROMÂNII ÎN EVUL MEDIU (XX)

      Cred că te-ai prins, iubite cetitorule, că viața în Evul Mediu era miștoacă rău de tot. Lovituri de teatru adevărate, revoluții originale și sublime transmise în direct și la ore de maximă audiență, talk-show-ri, bingo cât cuprinde, editorialiști, parade ale modei, hip-hop, dame de companie camuflate în femei cinstite, ce s-o mai lungim, nu lipsea nimic. 
       În fruntea țării se afla cel care de multe ori s-a dovedit a fi un tovarăș de nădejde al străinilor. El era cel mai tare din parcare, șeful suprem, inclusiv al armatei, de unde și denumirea de voievod. Și ca să fim în spiritul fair-play-ului istoric, trebuie să recunoaștem că domnul era în majoritatea timpului voievod, fiindcă războaiele se practicau în vremea aia mai des decât igiena trupească. Domnitorul era înconjurat de tot felul de ciumeți din rândul boierilor cărora DEX-ul le zicea dregători, deși nu înțelegem de ce, fiindcă ei mai mult stricau decât dregeau. Semnificative sunt numeroasele capete de domnitori care s-au rostogolit în țărâna strămoșească cu sprijinul neprecupețit al boierilor.
        Funcțiile cele mai importante ale ștabilor din sfatul domnesc erau cele de vornic, stolnic, vistiernic, logofăt, paharnic, spătar, comis, ban (al Craiovei), portar (al Sucevei). Astea două de la urmă erau mai importante decât cea de prim-ministru. Dregătoriile erau ocupate de oameni unul și unul ca Traian Remeșescu, Radu Comisionescu, Sorin Pierde-Vară, Tutu-Ionescu, Valeriu Scoica, Crin Rocherescu, Chetricică Ciolan și mulți, mulți alții pe care decența noastră proverbială ne împiedică a-i aminti. În vremea acestor iluștri boieri care și-au pus averile în slujba țării ca să se înmulțească, la mare cinste ajunsese comisionul căruia îi jurau din toate pozițiile posibile și imposibile, separat sau în grup, credință eternă. Acești oameni frumoși, deștepți și mai ales cinstiți cu băuturi fine, îl sfătuiau pe domnitor atât de bine încât au existat momente de îndoială în mintea trimișilor străini cu sorcova, care au crezut la vremea respectivă că țara noastră se va ridica atât de sus încât va ajunge la nivelul Mării Moarte. Dar parcă n-are niciun farmec să insistăm aici pe grozăviile sfetnicilor câtă vreme de ele ne vom lovi în multe lecții de aici încolo.
         Vă-nchipuiți că fiind conduși de oameni atât de înțelepți, românii erau atât de fericiți că nu-i mai încăpea pielea, toată ziua urmăreau pe canalele de dejecții și știri filmulețele XXL, transmise live de la ședințele Divanului.Și de ce n-ar fi fost fericiți de vreme ce agricultura mergea precum ceasul din Palatul Comunal, fără poticneli vizibile, dar cu vreun secol în urmă, iar industria nu se mai inventase, din comoditate, și, prin urmare, nici nu dădea nimănui bătăi de cap  că n-are cui o vinde. Foamete nu prea era decât în vremea secetelor și a pustiirilor tătărești ori turcești, adică aproximativ din două în două săptămâni. Dar românilor nu prea le păsa că pentru ei hrana spirituală zilnică era asigurată de emisiunile ”Irațional TV Bingo”, ”Te uiți ca prostul și câștigi așijderea”, ”Teleeuroîmpingo iluzii show”, pe care le haleau cu ochii zgâiți și cu pitpalacul zbătându-se nebunește în piept, gata  să decoleze spre Sfântul Petrică, cel lesne primitoriu de suflete nevinovate.
      Păi socotiți și dumneavoastră: chiar dacă s-ar fi hrănit numai din economia subterană (rădăcini, tuberculi, bulbi, ce-a îngropat pisica), poporul românesc ( 700.000 de suflete rănite de Daniela Gyorfy, în Valahia, 300.000 de părți anatomice blegite de Andreea Submarini, în Moldova,ori 1.200.000 de trupuri torturate de Laura Andreșan în Banat și în Transilvania ) ar fi rezistat fără niciun fel de reparație cel puțin 2000 de ani. Ceea ce, de altfel, s-a și întâmplat.
      În conducerea țării poporenii nu aveau ce căuta, erau consultați numai în cazul calamităților în care jucau rolul principal și aveau, evident, ultimul cuvânt. Ei își alegeau de bună voie modul erotico-eroic în care se jertfeau pentru țară și erau tare inconștienți și mândri de faptele acestea. Trebuie  neapărat să știți că românașii nu mergeau la luptă până nu aveau o întrevedere protocolară cu popa că erau credincioși dați dracului, toată ziua se gândeau la cele sfinte, indiferent de situația în care se găseau. Dragostea neostoită față de moacele bisericești i-a urmărit atât de intens încât, ca să nu le uite niciodată, nici măcar în situațiile fericite, au inventat jocul de intelectuali rafinați care a făcut-o celebră și pe Elena Ceaușescu și pe care l-au numit, într-un moment de inspirație divină, ” Popa Prostul”.  Probabil și ca un omagiu adus călugărului Vasile care, să știți oameni buni, bântuia prin istoria noastră de multă vreme dar, din fericire, nu influența viața politicoasă. 
         Despre justiția acelor vremi avem numai vorbe de laudă că se făcea în doi timpi și trei mișcări, respectându-se principiile statului de nedrepți. Erai boier, posedai valută, aveai întotdeauna dreptate. Adică, în calitatea ta de stâlp al societății nu puteai să fii învinovățit de furt, viol sau de falimentare vreunei bănci. Chiar dacă erai făptuitorul. Ba, dimpotrivă, picau în culpă bunătăciunile de țărănci ce-au atentat la virginitatea ta de balșoi boier, nenorociții de bancheri care ți-au aruncat peste gardul vilei tale cu 144 de camere, plus dependințe, ditamai valizoaiele cu galbeni americănești, nemțești ori englezești. 
     În privința sărăntocilor, legile erau clare și din pricina asta procesele nu durau cine știe cât, ba, de cele mai multe ori se făceau la nivelul conștiinței colective că ăștia, fiind săraci din naștere prin definiție sau din obișnuință, n-aveau cum să aibă dreptate. Și la Judecată te cunoșteau după țoale că boierii și le aduceau din Orient sau din Occident, erau de-a dreptul strălucitoare, după gusturile fine ale dregătorului Băsescu, care alimenta piața neagră chiar dacă o privea chiorâș. 
La țărani ce să admiri? Cămășile naționaliste din in și din cânepă petrecute peste mijloc cu un curmei de tei și ăla numai zdrențe?! Și asta în cel mai fericit caz, că-n rest țăranii dependenți (rumânii, vecinii ori iobagii) se îmbrăcau lejer, umblau, pardon de expresie, în curul gol, de parcă le-ar fi creat hainele însuși Cătălin Botezatu cu briciul. 

BIBLIOGRAFIE

       La talk-show-ul ” Viața spirituală rău de tot” au fost invitate Danila Gyorfy  , Anda Adam, Alexandra Ivancenka și Daniela Săvuică. A fost super, mai ales că fetele au mărturisit cu mâna pe protuberanțele de deasupra inimii , că dacă ar fi să o ia de la capăt tot din Evul Mediu ar porni-o întrucât, pe atunci, nu haina îl făcea pe om, și d-aia nici nu purtat prin reviste așa ceva. Opinie separată a făcut moderatoarea, preasfânta Elena Cristea, care tocmai coborâse din calendarul creștin ortodox călare pe un inorog impotent, și care s-a sesizat că ”toți bărbații e mitocani” . ” E mitocani, e mitocani, dar e necesari ca aerul!”, au pus-o la punct intelectualele din platoul cu prăjituri   

PROMOUȘĂN

Știți ce făceau țăranii ardeleni când le puneau nobilii, mă iertați că plagiez din obișnuință, sula în coaste? Făceau urât, dar erau simpatici foc, așa că ar fi păcat să pierdeți  senzaționalul  capitol intitulat, cum altfel, ”Răscoale nasoale”. E mortal de la un capăt la altul. D-aia zic să vă pregătiți batistele , că-i jale mare, o să plângeți mai ceva ca la emisiunea ”Accize, Accize”, a dealerului de lacrimi Andreea Submarini .




8 mai 2000

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu