Pe o punte de aer, între lumi suspendate
te strângeam în brațe ca-n prima zi
devenisem un trup cu două inimi
evadați din propriile erezii
Nu cădeam deși ne trăgeau de picioare
demonii nopții trimiși la vânat
niște umbre înșelătoare
peste îmbrățișarea noastră s-au destrămat
Noi eram unu, nici o altă cifră
rătăcită din viața cealaltă
nu mai izbea ca o dogmă proscrisă
luna topită-n privirea codată
Pe o piatră de bazalt încastrată
într-un ochi albastru de ger
devenisem un trup cu două inimi
îmbrățișați de tăcerea din cer
Și nimeni nu putea să înțeleagă
evadarea noastră din erezii
pe o punte de aer, între lumi suspendate
te țineam în brațe ca-n prima zi
5-6 iunie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu