NU-MI TRÂNTIȚI UȘA PESTE INIMĂ

Nu trântiți ușa

treziți îngerii din somnul profund

S-ar putea speria

și-n cele mai întunecate unghere ale sufletului se ascund

Vibrațiile prăbușesc scările interioare

și de atâta ecou

se descompun plecările surprinzătoare

Și într-un somn nepământesc
 mă prăbușesc

și nu mai știu de unde te știu

și de ce te iubesc

Nu trântiți ușa

că viața n-are balamalele unse

rugina trupului

se amestecă-n secundele scurse

Nu trântiți ușa

undele seismice se izbesc de calorifer

de pardoseală, de tavan

și se spânzură în pânzele de păianjen

ale sufletului încastrat în termopan

În urmă rămâne doar o umbră fără escortă

rămân emoții răvășite

neduse până la capătul liniei

interzise, din aortă

Nu trântiți ușa

pe care ați intrat, doamnă, de atâtea ori 

ca o pisică siameză

arsă de setea vânării de absolut

pradă demonilor interiori

cu chipul de lut

Iluziile se sfâșie între ele
în treacăt

și pisează văzduhul

până la capăt

Nu-mi trântiți ușa peste inimă

Pe acolo a trecut ilegal

umbra mea

tremurând sub copite de cal

Nu trântiți ușa

îngerii se sperie așa de ușor

se împrăștie prin golul din jur

și nu se vor mai regăsi niciodată

în același decor

Le e frică să vadă

ușile timpului trântite peste inima

omului de zăpadă

18-20 iulie 2015