Lumina ochilor mei s-a stins
din ei ca o dâră de melc te-ai prelins
înlăuntrul Saharei clopote de nisip
bat înserările îngropate în chip
Se aud arșițe cum strigă în trup
corzile inimii plesnesc și se rup
atârnă anapoda spânzurate de vânt
trasee de fum nu mai sunt
E întuneric în jur și nu văd
decât menajere de-aloe-n prăpăd
mătură scoicile,le pisează c-o piatră
și-o altă tristețe de scoică mă latră
Sahara din mine se-ntinde haotic
nici fata morgana din timpul erotic
nu-și mai descalță piciorul pe-o treaptă
i se pare postura nedreaptă
să se arate și abrupt să dispară
au început așteptările să o doară
prin orizontul flămând s-a întins
și-a stins lumina ochilor mei dinadins
24 iulie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu