- Vampaiărul este un personaj din filmele holiudiene după care se dau în vânt toți copiii americani cu vârste cuprinse între 5 și 95 de ani. Că animalul ăsta e drăguț foc, doarme prin cavouri și iese numai la miezul nopții pentru o scurtă promenadă sub clar de lună, încheiată cu o cină frugală, simplă, alcătuită cu predilecție din sângele a două-trei tinere a căror înfățișare nu este importantă de vreme ce jugulara este suficient de atrăgătoare. Bine, bine, să nu mă înțelegeți greșit și orice nașparlie să se apuce să umble fără fular, că regizorii de la Holiud aleg numai bucăți una și una, nu pun orice tută să joace rolul victimei, c-atunci nu se mai uită la filmul lor nici Vlad Dracul, chit că este top-starul producției.
La vampaiării ăștia nu le vii de hac decât dacă-i înțepi la o răscruce de drumuri politice cu un țăruș frecat îndelung cu usturoi și gazolină de pe Clisura Dunării, model ”esența schimbării”. După americani, irlandezi și alți fraieri plini de mălai, vampaiării ar avea drept loc de baștină Transilvania, unde au auzit ei că mediul de viață și moarte le este favorabil. Asta li se trage de la Bram Stoker, cel care a zis că Vlad Țepeș ar fi un vampaiăr din Transilvania, unde lucra sub numele de cod Dracula. Ipoteza este falsă întrucât în cuprinsul nesfârșit al Țărilor Române nu s-a auzit ca un asemenea interesant personaj să sugă sângele vreunei tinere, eventual s-o violeze și s-o lase moartă după o experiență similară. Că o fi din cauza consumului excesiv de usturoi sau a crizei de țăruși încă nu o știm sigur, cert este că așa au stat lucrurile nedescoperindu-se victime. Iar asocierea domnitorului Vlad Țepeș cu un amărât de vampaiăr este absolut scandaloasă de vreme ce valahul a fost la vedere, nu într-ascuns, dracul gol.
Așa că pentru a scoate adevărul la suprafață din hrubele istoriei unde zăcea ca prostul alături de întrebarea-lozincă ”cine a tras în noi după 22?” l-am contactat pe vampaiărul Dracula, care se juca gingaș cu sula de cusut gumari. Insul, că altfel n-avem cum să-i zicem, ne-a răspuns cu multă amabilitate, rânjind tot timpul, la setul inutil de întrebări pe care am avut tupeul să i-l punem.
-Domnule Dracula, că tovarăș nu vă pot spune că s-ar interpreta, sunteți vampaiăr sau nu?
-Nu, frumușelule, sunt popă de țară.
-Glumiți?
-Sanchi! Nu glumesc deloc că-mi lipsește gena asta. Că tatăl meu, Vlad Dracul, n-a avut-o pe inventar. Și încă ceva.Nu-mi mai zice domn că-ți răcești gura de pomană. Vorbește-mi direct, la pertu, că io nu-s plin de fasoane ca alții.
-O.K.! Dacă pe tactu l-a chemat Dracul, pe tine de ce te cheamă Dracula?
-Nu mă cheamă Dracula, mă cheamă corupția din țară. Dracula mă numesc și înseamnă fiul lui Dracu. Că așa ne botezau, pușchea pe limbă, pe la 1430. Dacă erai fiul lui Tatu te chema Tatulea, al lui Moise-Moisulea, al lui Napu...și așa mai departe. Asta era toată șmecheria cu numele meu.
-E adevărat că vă semnați Draculya, cu y grec?
-Aprob pozitiv.
-Uai?
-Și ție-ți place ”Valahia”, crudacule? Vrei să fii domn, ai? Acu îți tai capul de nici nu zici că l-ai avut, deci n-o să-i simți lipsa. Mă semnam cu y grec că era mai în trend, pe ce lume trăiești? Ești chior, nu vezi ce se întâmplă în jurul tău?
-Cum ați ajuns vampaiăr?
-Vrei un răspuns sincer?
-Bineînțeles.
-Habar n-am. S-a întâmplat pur și simplu. Acu vreun secol și ceva eu îmi dormeam liniștit somnul de veci într-o gură de canalizare, că acolo m-au aruncat boierii mei credincioși, după ce mi-au trimis dovleacul la Istanbul să se râză proștii de el, adică toți viclenii. Cum dormeam eu așa visându-mi calul ce se odihnea, la derută, în locul prevăzut pentru mine, la biserica Snagov, hop că apare în librării o carte a unuia Stoker, sau Ștecher, n-am reținut exact numele că-mi lipsește și gena memoriei. Dilimanul ăsta zicea că sug sânge în neștire, că sunt rău de rup lanțul, că ucid din plăcere și câte și mai câte. Numai calomnii ordinare că, dacă nu eram mort, mai că-l dădeam în judecată ca să sfârșească în chinuri, ca orice pârlit de jurnalist cu coloană vertebrală, prin pușcăriile democratice. La început nu prea am făcut caz și am stat liniștit la locul meu, că era destul de cald și bine, dar când am văzut că treaba se-mpute, mi-am intrat în rol și am ajuns mai celebru decât mine.
-Cum adică mai celebru decât tine?
-Adică mai cunoscut decât Vlad Țepeș, ziaristul lui Pește. Nu prea te duce mintea. Mă mir că n-ai scris și tu vreun manual alternativ de istorie!
-Haideți să nu ne jignim, că la o adică și eu pot să zic destule despre mata. Și s-ar putea să nu-ți convină să auzi din gura mea că ai făcut țara de râs prin apucăturile tale nedemne de poporul român.
-Băi, puișorule, ai început să-mi ții predici și la noi, vampaiării, astea nu-și prea au rostul! Uite care-i mersul: dacă n-ai chef de vorbă sau nu știi să pui întrebări, scoate banii și rade-o, c-au început să-mi ghiorăie mațele și n-aș vrea să mă spurc cu sânge de medievalist.
-Stai, balaure, că glumeam, ce te superi așa de repede? Și, mă rog, de când sugeți și sângele bărbaților?
-De când, de necând, nu e treaba ta și la urma urmei și eu glumeam, ca să zic așa.
-Să revenim la subiect. Ce s-a întâmplat după apariția cărții?
-Ce să se întâmple...Am evoluat permanent.Mi-am intrat în rol, ca să zic așa. M-am conformat cerințelor, am jucat în mai multe filme, am dat cep mai multor tipese străineze care umblau cu jugulara la vedere, chestii de-astea simple, locuri comune,cum ar zice vreun critic literar mai scorțos.
-De ce ați rezolvat numai tipese de afară? Ce, româncele n-au sânge-n ele?
-O-ho-ho, pișicherule...Și încă în ce hal! Dar pe astea nu poți să le prinzi la strâmtoare că duhnesc a usturoi și a barba caprii de la o poștă, parcă s-ar fi născut la Tel Aviv.
-Sunteți antisemit?
-Da de unde! Nevastă-mea dintr-o viață anterioară a fost unguroaică, copiii mi-au fost combinații de n elemente luate câte k, iar victime am făcut și printre țigănci.
-Tot într-o viață anterioară?
-Sigur, că acu-s mai pretențios și brunetele astea nu se prea amestecă cu apa, ca să nu se înece sau să nu-și strice tenul, nu-mi mai amintesc exact.
-De Iunona Raider ce părere ai? A fost bună?
-A fost bună, dar cu alții, că pe mine nu m-a lăsat regizorul s-o lucrez cum știu eu, la două ciocane. Că ea mi-a și zis, între două scene: ” Dracula, m-ai dezamăgit total, numai zvonurile sunt de tine, în realitate nu poți face față unei femei adevărate...” M-am buzat un pic dar am respins-o cu eleganță că n-avea cine știe ce carne pe ea, iar numai pentru sex nu eram dispus să stau ca prostu la rând, că încărunțeam acolo. Am lămurit-o pe loc : Auzi, păpușico, câte de-astea am dat eu cu roatele-n sus, numai Holiudul știe, că-i plin de lunatice cu ochii zgâiți după, pardon de expresie, sulă.
-Sunteți cam vulgar.
-Doamne ferește! Mușcă-ți limba, ticălosule! Cum să fiu bulgar? N-au fost și nici n-ai să auzi vreodată de vreun vampaiăr în Bulgaria. Că ăștia-s vegetarieni și nu cred că i-ar conveni cuiva să-și înfigă colții într-o bulgăroaică hrănită cu castraveți și gogonele, ori într-un bulgar îndopat cu ardei iuți.
-Despre viitor ce poți să ne spui? Cum îl vezi?
-Sumbru.
-De ce?
-Cum, de ce? Auzi întrebare la el. În primul rând că mi-a slăbit vederea și sunt nevoit să port ochelari de lună, că circul noaptea.Și-n al doilea rând, în România, în afară de aurolaci și vampaiări, turiștii americani n-au ce vedea. Și cum aurolacii or să dispară prin înfiere de către pedofilii străini, o să rămân singur pe baricade și-or să mă târască ca pe sfintele moaște, pardon de expresie, pe la toate parangheliile politice, Doamne, iartă-mă, c-am început să găvăresc și eu ca și Călugărul Vasile.
-Îl cunoașteți?
-Cum dracu să nu-l cunosc, că-l înjură lumea mai rău decât pe mine.
-Cum e posibil?
-Păi e posibil, că ăsta a nenorocit mai mulți oameni decât măndel. Și eu acționez de vreun secol, iar Sfinția Sa doar de vreo patru ani..Păi, se compară?
-Că tot veni vorba: ce părere aveți de președinții României?
-Care președinți, vericule? Mă faci să mă râz. Păi ce, România a avut președinți? A, poate primul, Ceaușescu, se încadrează oarecum în tipare, deși ala a fost mai mult rege, dar ceilalți, în mod normal, nu trebuiau să treacă de stadiul de președinte de C.A.P., sau, cel mult, secretari cu propaganda la sectorul mulgătoare.
-Sunteți cam pornit?
-D-aia ba mă tutuiești, ba mă umpli de respect?! Tu ești de vină c-ai adus vorba despre politică. Și asta mă întărâtă rău, mai ceva decât o fată fără fular.
-Mai risc o întrebare: tu ai fi bun de președinte?
-Eu nu, dar Vlad Țepeș da.
-Păi cum vine asta?
-Bă, reține: unu-eu nu-s fantoma lui Vlad Țepeș, asta-i literatură ieftină, dublată de o cinematografie proastă. Și doi-e sătulă țara de vampiri.
-Adică de vampaiări...
-Nu de vampaiări ca mine ci de vampiri care sug sângele poporului.
-De unde-ai mai scos și definiția asta?
-Măi, tu ai auzit de unul Caragiale? Vampirul care i-a luat grupa sanguină gagicii lui Eminescu?
-Nu, că nu-s plimbat ca tine.
-Dar de citit l-ați citit?
-Nici atât.
-Vai de capul tău de prăpădit. De ce nu-l citiți, bă, că ați avea multe de învățat?
-Păi noi îl trăim.
-A, m-ai făcut la faza asta. M-ai ai ceva de întrebat?
-Când vei suge și tu sângele poporului, enciclopedicule?
-Încă n-ai înțeles asta?! Când voi ajunge la putere. Bineînțeles că numai prin alegeri libere de orice moralitate. Că numai așa mă pot transforma din vampaiăr în vampir. Avem și noi regulile noastre, ce s-o mai lungesc, suntem oameni de onoare. La fel ca aștia de vă conduc pe ultimul drum al Tranziției de niciunde către nicăieri.
PROMOUȘĂN
Nu v-ați mai despărți de Țepeș, așa-i? Nu fiți triști că, în capitolul următor, intră de-amboulea în scenă Iancu de Hunedoara. Tot o belea. De-abia acum se scrie istoria adevărată a acestui conducător de popoare
4 septembrie 2000
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu