Din 1372, Ludovic, regele Ungariei devine și rege al Poloniei, așa că Lațcu (1365-1373), urmașul lui Bogdan, consideră că ”situația prezintă umflături de jur-împrejurul țării” și, cu proverbiala viclenie moldovenească pune la cale un plan de tragere în piept a pofticiosului dușman. Prin urmare, îl anunță pe Papa Urban al V-lea că-i tocmai bun de trecut la catolicism cu norod cu tot. Figura a ținut și Lațcu, protejat de noul său look de sorginte religioasă, n-are nicio treabă cu boanghenii până moare, ocazie cu care au aflat cucuvelele din Panonia că a fost înmormântat în biserica ortodoxă din Rădăuți, privegheat de poporul credincios, căruia nici nu i-a trecut prin cutia ucrainiană să treacă la catolicism. La fel a procedat și cotoarba lui, Ana, care, din cauza acestei decizii surprinzătoare, pune la îndoială proverbiala fidelitate a femeilor moldave față de auguștii lor soți.
După cum ai constatat, iubite cetitorule, Lațcu ăsta făcea politică înaltă rău de tot, parcă n-avea sânge de moldovean în el, adică de-ăla ”puterea ursului”, care te obligă mai degrabă la scandal decât la visare. Din cauza acestor calități surprinzătoare, moartea lui a produs o grămadă de probleme țării, că neisprăvitul n-a fost în stare să facă și el, sau, mă rog, nevastă-sa, un băiat care să-și ocupe timpul liber cu tronul Moldovei. De aici și decizia patrihoților din Partidul Cozilor de Mătură, rupt din Partidul Cozilor de Topor, de a aduce în fruntea țării un principe litvan, Jurg Koriatovici, pe care din plictiseală l-au omorât imediat, scutindu-se să-l mai treacă în cronicile domnitorilor moldoveni. Că poate nu știați, complotul era ocupația de bază a boierilor și din acea vreme.
Așa ajunge pentru vreo doi ani conducător unul Costea care, cu un tupeu extraordinar, a vrăjit-o pe Mușata, fiica sau nepoata lui Bogdan (nu se știe exact că istoria românilor e mai îmbârligată decât telenovelele mexicane) căreia i-a turnat rapid doi plozi, pe Petru și Roman, de care vom vorbi mai la vale. De la tipa asta orgasmică își va lua numele strălucita dinastie a Mușatinilor.
Petru Mușat (1375-1391) a fost un domnitor pe care dacă-l puneai în piuă nu-l nimereai, după cum îl caracterizau cu venerație supușii loviți în dirimblea. A bătut cu ciocanul de șnițele primii bani moldovenești numiți groși, s-a aliat cu Vladislav Jagello, regele polonilor, împotriva cumnatului acestuia, Sigismund de Luxemburg, noul tartor al maghiarilor, și a mutat reședința la Suceava ca să poată supraveghea personal evoluția prețurilor din talcioc și dacă traficanții de țigări au case de marcat înregistrate la ANAF. S-a dovedit a fi un talentat scriitor și un om de afaceri desăvârșit, împrumutându-l pe Jagello, în 1388, cu 3000 de ruble de argint, primind drept garanție Pocuția pe care o va și ocupa după trei ani, fiindcă polonul nu restituise paralele, iar recuperatorii trimiși de-un prieten de-al voievodului din IGP nu făcuseră nicio brânză. Cum s-a uitat urât leșul la ei, cum li s-au înmuiat macaroanele de parcă-i mușcaseră musca Țețe Moraru. Sau îi înțepaseră că nici muștele astea nu mai sunt consecvente.
Am zis că Petru a fost un bun scriitor fiindcă tema Pocuției va constitui intriga relațiilor moldo-polone timp de peste 150 de ani, de-au și zis rușii când au citit în ”Pravda” de chestia asta:
-Nu credem că moldovenii au fost în stare de un asemenea gest eroic. E un fals grosolan. Noi îi cunoaștem bine, că de la ei am luat Tezaurul, Basarabia și nordul Bucovinei. Bașca Insula Șerpilor. Dacă erau așa de răi după cum se plângeau polonii, nu ni le cereau înapoi după atâta amar de vreme?
Roman I (1391-1394) era băiat de cartier care atunci când se îmbrăca zicea lumea că se mută, fiindcă ăsta se ghida în viață după principiul de drept roman ”azi aici, mâine-n Focșani”. Numai astfel se explică desele sale incursiuni pe litoralul Mării Negre până unde o întinsese pe biata Moldovă de era să se rupă, săraca, ori amestecul repetat în conflicte care nu-l priveau direct. Văzându-i străduința, regele polon a considerat că-i un tip interesant și l-a invitat la el pentru mai mulți ani, în calitate de prizonier de lux.
În locul lui Roman care, după cum afirmă simpatizanții săi, ”era frumos de picai în nesimțire când îl vedeai și deștept de dădea în gropi, dar care făcea gât din orice”, polonii l-au adus pe Ștefan I (1394-1399). Ăsta era un zurbagiu cu acte în regulă, dunga roșie atingea două degete pe cartea proprie și personală de identitate. Cu asemenea calități a devenit în regim de urgență spaima vecinilor pe care-i căsăpea cu regularitate și fără pic de milă. Și n-o spun eu, că pe mine nu prea mă credeți, ci însuși Sigismund de Luxemburg, care a fost zdrobit la Ghindăoani-Neamț, în februarie 1395 (mai multe amănunte, în episodul următor). Lui Fănel îi plăceau câmpurile de luptă atât de mult încât în anul 1399 a rămas pe unul unde se distrase de minune cu niște tătari care mai pe seară l-au deocheat cu barda.
După Fănel a urmat Iuga Ologul, cale de vreo cinci luni că au fost alegeri anticipate, cu sabia pe post de ștampilă, dirijate de Mircea cel Bătrân, conducătorul Valahiei, care l-a sprijinit să se aleagă pe fiul lui Roman I, Alexandru- de i-a zis poporul, din motive numai de el știute, ”cel Bun”. Și ca să nu plece cu mâna goală, valahul l-a luat cu sine și pe nevrednicul Iuga, de care ulterior nu s-a mai auzit nimic concret că nănăul nu le avea nici măcar cu fuga. Se pare că fostul domnitor ar fi ajuns lider de sindicat, calitate în care a făcut foamea ceva de speriat, după care a fost promovat în CNA. Cum, nu știți ce-i CNA? Sinceri să fim, nimeni nu știe, nici măcar membrii lui n-au habar. Că a și zis Mircea, tartorele cel Bătrân (cu B mare, v-ați prins, intelectualilor?)
-Vezi mă, Iuga, cum te-ai cumințit?! Ți-ai schimbat stilul nesănătos de viață, ai scăpat de grijile domnie....Ce, erai tu capabil să conduci Moldova? E greu, măi, băiete! E năvârlioasă. N-o satisfaci, n-o bați la timp, nu-i dai băutură, în secunda doi o arde peste graniță...Tămbălăul ăla nu era de tine, măi țâcă. Uite ce bine te prinde cravata. E nodul prea strâns de scoți limba sau mă sfidezi? Nu pune totul la inimă, calitatea de VIP presupune să te supui fasoanelo modei. Dacă pentru foștii demnitari sunt recomandate cravate de-astea din cânepă, eu ce să-ți fac, măi, băiatule, că te-ncadrezi perfect?! Îți vine unsă....
PROMOUȘĂN
În capitolul următor o să descoperiți , pe fondul asedierii Cetății Neamțului de către dragii de unguri, nemaipomenitele fapte de arme săvârșite de viteazul răzeș Plăvănea, al cărui subconștient era sugestionat permanent de Marișica. Așadar, nu scăpați lecția următoare c-o să regretați amarnic toată viața.
20 aprilie 2000
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu