Nu mai știu în ce secol era
nu mai știu dacă în viața aceasta...
Mă rătăcisem în palma ta
spărgându-i timpului fereastra
Atât știu: mi-am deschis brațele
și s-au preschimbat în aripi de vultur
și-n loc să mă prăbușesc, am zburat
până-n inima ta ca o frunză amară de brustur
Și deodată chemările, neuitările
aerul dintre noi l-au aprins
iar tu ți-ai întins orele
până în timpul meu, dinadins
Dar tot nu știu ce emisferă era
nu văd bine prin tăcerea albastră
doar vântul îl aud cum bate-n viața mea
și-i sparge inimii o fereastră
28 iunie 2015
11 iulie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu