În răstimp îți răsfeți părul adunat
în colecții de negru și sidefiu
Pasul însingurat
alunecă prin ochiul timpului cenușiu
Mă trădează instinctul de prădător
Doamne, până la sufletul ei am să mor
Îmi număr degetele fără inele:
trei până în inima ei
trei până-n nesfârșirile mele
Poate că tu nu știi
dar, undeva, cândva
dar, undeva, cândva
gândurile noastre se vor cotropi
Nu-ți întoarce privirea de bazalt
Pe autostrada inimii
gunoierii toarnă-n neștire asfalt
3 mai 1991
18 iulie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu