miercuri, 29 iulie 2015

Elegia plecărilor repetate

Nu ne avem decât pe noi
și dacă tu crezi altceva, te înșeli
și n-o să-ți ajungă toată roua
din această viață, a noua
plecările nebunești să le speli

Și ne e timpul scurt și-l pierdem fără rost
ascunși ca hoții slabi între cuvinte
trăim cu frică suferinți
ne ducem sufletul în dinți
și spaimele prizoniere-n minte

Și această emisferă-n care zace gândul
prizonier al trupului zincat
a smuls-o din cutia milei  vântul
și-a despicat cu un baros pământul
de câte ori din mine ai plecat



27 iulie 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu