Iubito, m-ai uitat la Polul Nord
și stau de unul singur pe banchiză
și fac de două ori pe zi atac de cord
privindu-te-n oglinda indiviză
Urșii polari mi se strecoară-n sânge
și patinează emigrări de gheață
noaptea polară în corset mă strânge
sunt ultimul explorator în viață
Și-am tras perdeaua cerului de-un colț
toți norii au năvălit din așteptare
înfipt în spațiul cosmic cu un bolț
sunt condamnat în lipsă la uitare
De atâtea înserări și recidive
de-atâtea gloanțe ce-au trecut prin trup
aud cum plâng tăcerile tardive
și-n două amintirile se rup
Că eu, Titanic scufundat în sine
îmi sparg de cerul gri oglinda
tot așteptându-te pe tine
să mă transporți în Atlantida
4 iulie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu