Băi, aceștia, ați auzit de Moldova? Bine, mulțumesc. Știu ce vreți să spuneți: că vă place, că e o regiune superbă, dar că, din nenorocire, e locuită de moldoveni și de ruși. Nu fiți fraieri și nu-i disprețuiți după faptele actuale că greșiți amarnic. Ce dacă ei votează acum într-un anume fel? Nu trebuie să-i condamnăm, atât îi duce mintea.
Dar Moldova n-a fost întotdeauna așa de tălâmbă, a avut și ea vremuri de glorie, care o făcuseră cunoscută în toată Europa, de se crucea toată ziua Papa când auzea de isprăvile lui Ștefan cel Mare, că despre inegalabilul conducător de joc din secolul al XV-lea vorbim noi aicea.
Ștefan era fiul lui Bogdan al II-lea, cel ucis la o nuntă la Răuseni de Petru Aron. Se născuse, din greșeală, sub stejarul din Borzești și, de mic copil, îi plăcea să se joace de-a hoții de la FPS și vardiștii patrihoți. Le cam tăia nasurile FPS-iștilor dar, cum o făcea mai mult în glumă, le creșteau altele la loc. La fel ca astăzi. Scăpat cu fuga de la Răuseni, Fănel și-a jurat în barbă, vorba vine, că n-avea decât vreo două-trei tuleie, că o să răzbune moartea părintelui său, obicei de altminteri tradițional locuitorilor din Vaslui și din zonele limitrofe, care împărtășeau, cât era ziulica de lungă, același set de valori, unice și irepetabile, îmbuteliat le peturi de trei litri.
Așa se face că în aprilie 1457, cu ajutor de la Vlad Țepeș și de la alte neamuri de-ale sale, vreo 6000 de oameni, acest puștulache tupeist pătrunde în Moldova și, la Doljești (12 aprilie), îl surclasează pe Petru Aron care, plin de curaj, fuge în Polonia. Pe câmpia ce se cheamă Direptate, în prezența mitropolitului țării, nimeni altul decât Teoctist, noaptea vesel, ziua trist, care s-a reorientat rapid, Fănel e uns cu alifiile domniei. Nu terminase de împlinit 20 de primăveri, dar era pus pe fapte mari.
La început întărește relațiile cu vecinii puternici recunoscând suzeranitatea regelui polonez, și-l urmărește necontenit pe Petru Aron care-și găsise adăpost, după o scurtă ședere la leși, la curtea lui Matei Corvin. Lucru care-l supără pe Fănel destul de mult de vreme ce consideră necesar să întreprindă o vizită de pedepsire în ținuturile secuiești (1461) și să atace cetatea Chilia (1462) care, deși se afla pe teritoriul Valahiei, era stăpânită de unguri. La Chilia se procopsește Vodă și cu rana de la picior, care-i va determina interesantul deces 42 de ani mai târziu.
În 1465, la miezul nopții datei de 23 ianuarie, cetatea este cucerită. Matei Corvin, care era cu vreo patru ani mai puriu decât Fănel, se hotărăște să facă și el o mare brânză și să cucerescă Moldova. Cu 40.000 de dilimani, Mateiaș intră, la 19 noiembrie 1467, în țara lui Ștefan, arde ca la mama lor câteva orașe și sate, comite cruzimi inimaginabile pe care ” nu le-au făptuit niciodată nici păgânii turci sau tătari ”( Scrisoarea lui Ștefan cel Mare către regele Poloniei), și ajunge la Baia unde, fiindcă era prost ca oaia, se oprește, deși era la o zvârlitură de băț de Sușeava. Fănel, care dusese până atunci numai lupte de mântuială, sau de hărțuială după cum le zic unii mai pricepuți în strategia războiului și a șepticii, hotărăște să-i demonstreze ungurului legea lui Ohm.
La 15 decembrie 1467, seara (ăsta era un fix de-al lui), incendiază orașul și atacă frontal și din flancul drept. Lupta a fost mai violentă decât în filmele americane, Fănel jucând rolul Terminatorului iar Mateiaș pe-al terminatului. Că săracu rege maghiar, cu tată român, garantat sută la sută, a fost rănit la spate de o săgeată cu trei vârfuri, iar la picior de o lance cu dedicație. Și dacă vornicul Crasneș, care urmărea să-i ia locul lui Fănel, executa ordinele acestuia, riga ar fi fost prins. Așa însă a scăpat cu fuga -vorba vine, că a fost cărat pe targă - îngropându-și tunurile, carele cu pradă și provizii prin munți. A fost un uriaș dezastru pentru Mateiaș care, cu această ocazie, a constatat că nu toți conducătorii moldavi sunt cum îi știa el de la propagandiștii curții regale și, prin urmare, a făcut ciocul mic pentru multă vreme. După bătălie, Fănel a strigat catalogul și pe absenții de la orele de cafteală și patriotism, adică pe vornicul Crasneș, pe Șandru de la Dorohoi, pe Lazea Pitic și pe alți vicleni, i-a dat pe mâna călăului. Că avea un călău de nota Q, destoinic nevoie mare, îți lua gâtul fără să simți și fără să-l mai poți lipi la loc cu super glue.
Enervat la culme de obraznicul de Mateiaș, Vodă întreprinde în anii următori (1468-1469) două expediții în Transilvania, provocând jale cu J mare, ca să scoată pagubele produse de vizita nedorită a lui Mateiaș și să le arate totodată că nu fac bine protejându-l pe Petru Aron, că Moldova are stăpân pentru multă vreme.
Dar Fănel tot nemulțumit era, tot cu ochii beliți sta, că nu reușise încă să pună laba lui grea pe ucigașul tatălui său. Și cum gândea el așa în crama de la Hârlău, îi dete dracu știe cum gândul cel bun. Ticlui o scrisoare ca din partea marilor boieri pentru Petru în care-l invită la un tangou moldav pe tronul de la Sușeava. Tăntălăul crede deși era semnată și de Vlaicu, unchiul domnitorului, sau poate tocmai de aceea, și cade în gheara lui Fănel care ordonă, ca în prezența sa, să fie decapitat. Geaba s-a milogit Petru Aron că să-l ierte, că-i e unchi, că a greșit, c-o fi, c-o păți, că nu-i șade bine lui, băiat tânăr, să facă o asemenea crimă, neînduplecatul voievod la executat scurt și cuprinzător luându-și o imensă piatră de moară de pe inimă.
După acest fericit eveniment, Vodă a început să prefigureze cu glas mare viitorul. Că el era foarte prevăzător și-i plăcea să știe dinainte ce are de făcut, nu ca alți conducători, contemporani nouă.
-Măi, frate -punctă Vodă în fața oglinzii venețiene - dacă rezist la presiunea asta interioară care mă apasă mai gata să mă sufoce de bucurie, mă apuc serios de treabă. Am să fac din moldovenii mei de două parale, zimbri autentici. O să-i învăț să-i bată la cap pe turci până s-or încurca în gânduri și-or mierli-o ca proștii. O să le fac Sexi Club, voi acorda ajutoare sociale sub formă de vin, ca să nu le mai fugă femeile aiurea-n Orient după zdrângă, și-o să le ridic niște biserici a-ntâia de s-or mira și ei ce mi-a venit și ce-i cu norocul ăsta porcesc de-a căzut din senin pe capetele lor vidate. Așa vor avea la ce s-or chiomba și ei duminică de duminică din cârciumile așezate strategic vizavi de Casele Domnului. Că numai prin asemenea manevre subtile îi pot apropia cât de cât de biserică. Că-i știu eu pe bărbații moldavi: blegi, blegi, dar oricât i-aș sfătui și îndruma spre cele sfinte, lor tot la șnaps și striptis le e gândul. Că doar seamănă cu mine.”
PROMOUȘĂN
Cred că te-ai prins, iubite cetitorule în stele verzi, că data viitoare Fănel se va transforma în Fane Barosanu și va da piept cu turcii. Or turcii cu el, Brucan știe, că era o ceață și o învălmășeală de nedescris la întâlnirile astea de ziceai că-s în joc conturile lui Ceaușescu.
18 septembrie 2000
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu