Eroii tineri zac în cimitir,
ipocrizia dănțuie deasupra,
păianjeni țes absurdul fir cu fir,
sufletul calului scutură crupa
Istoria mai face-o nedreptate,
ecoul suferinței ne răspunde,
de dor nestins de libertate
în nepătruns surâsul lor pătrunde
Tristețea se întinde spre apus
și ne întrebăm a cui e vina
că îngerii de-aici s-au dus
și-au stins în noi definitiv lumina
Noi nu le-am dat obolul pentru moarte,
prea falsă-i azi democrația,
de jertfa lor țara-i departe,
se zbate încă-n lanțuri România...
17 decembrie 1991/8 februarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu