TRĂIM BATJOCORIȚI ÎN EPOCA ÎNGUSTĂ

S-a coborât desfrâul în spațiul mioritic,
sunt semne mari de boală în Carpați,
pândește pe sub streșini un zeu apocaliptic,
voi, oameni de zăpadă, aproape nu contați

Balcoanele sunt pline de impostori și curve,
se strâmbă axa țării de-atâta vrând-nevrând,
sunt interziși poeții, dar sunt permise târfe,
și se aruncă-n flăcări toți îngerii din gând

De jur împrejur se deșiră fantome,
ne însoțește oriunde permanentul stigmat,
aparatele scot imbecilii din come,
balamucul e gol, românismu-i sedat

Păcătoșii se-nșiră precum șerpii pe drum,
așteptând să le cadă din cer grațieri,
cutumele s-au prefăcut în scrum
și-n mâine se-oglindește paiața altui ieri

S-acuze permanente-n sexy-cluburi,
prea multe haine sunt pe dansatoare,
eternitatea fumegă pe ruguri,
fierb bulevardele asurzitoare


De-atâtea infidelități mascate
se retrezesc instinctele în troglodiți,
redemolăm ca fiarele turbate
iluziile bunilor părinți

Nici nu mai știm de are emisfera
banala țeavă de eșapament,
să-și scuipe pe acolo fierea
și sângele bolnav, concomitent

Trăim batjocoriți în epoca îngustă
și n-avem dreptul la recurs final,
bat tobele neisprăviților din pustă
și moartea umblă-n rochie de bal

Dacă nu rupem lanțurile fricii
nu vom scăpa de suferință,
ne-abandonăm în patimă și vicii 
și vom pieri zdrobiți de necredință

31 octombrie 1991/8 februarie 2020