miercuri, 5 februarie 2020

Drumuri singure

Ce lung e drumul către casă, 
am obosit și nu mai pot s-ajung,
tu nu mai ești, iubita mea frumoasă,
eu nu mai sunt decât un biet transfug

Mă-ntreb mereu în zodia rămasă
unde-am greșit, că m-aș întoarce-n timp,
să te găsesc, iubita mea frumoasă,
și să te iau cu mine în Olimp

Să nu-mi mai fie vara iarnă,
să nu mai doară fiecare dor,
cucuta în pahare se răstoarnă
că n-am știut la timp să zbor

Curând chiar drumul va rămâne singur,
nimeni nu scapă din acest complot,
mă uit în mine să m-asigur
că se vor șterge urmele de tot

3 februarie 2020 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu