ERAM ATÂT DE TINERI

Așa frumos, ostracizat din piatră,
și-ndrăgostit cum n-am mai fost nicicând,
nu voi mai fi în viața mea vreodată,
oricâte flori vor răsări în gând

M-ai dezarmat de curcubeu,
și te-ai ascuns în pielea mea subțire,
eram chiar mai frumos ca Dumnezeu,
iar tu, sedusă de atâta nălucire

te-ai înrolat în cetele de îngeri,
să poți să-mi fii, când vrei, întâiul vers,
eram atât de tineri și de sinceri
că și planeta se-nvârtea invers

A fost firesc, cuprinși de febra aceea,
să nu înțelegem ce se-ntâmplă-n sânge,
de fapt te-ai dovedit a fi femeia
care ucide ca să poată plânge...

19 septembrie 1991/5 februarie 2020