Aș vrea să te rechem dar nu mai pot,
tot sângele s-a scurs din mine, tot!
de când am auzit și-am înțeles
păianjenii ce despărțire țes
Ce-o să mă fac cu dorul n-o să știu,
e clar că-n veci lumină n-o să-ți fiu,
se-ntinde deznădejdea pe pereți,
ce grea e clipa dintre două vieți!
E prea devreme să ne despărțim,
dintotdeauna parcă ne iubim,
dar să te iert nu știu de am să pot,
tot sufletul s-a scurs din mine, tot!
Nu m-așteptam și nici n-aș fi crezut
că inima ți-e un morman de lut,
că ți-e atât de simplu ca să pleci
pe-același drum pe care am trecut
când te jurai că o să-mi fii pe veci...
10 septembrie 1991/5 februarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu