Când tu te bucuri și râzi voioasă
povestea vieții e așa de frumoasă!
De patru zile nu ne-am mai văzut
și-n mine universul de spaimă a tăcut
Trec prin pădure singur ca un haiduc uitat
și-mi țin de mână umbra să uit că ai plecat
Vorbesc cu mine-n taină să nu m-audă cucii
și-mbrățișez tăcerea pe marginea ulucii
Din cerul gurii tale cădea-vor alte stele,
când tu vei fi, iubito, iar prada gurii mele
Când te aud râzând, amestecat în frunze,
o lacrimă se scurge din ochi căprui pe buze
19 august 1991/1 februarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu