Ți-am bătut în suflet c-o floare albastră.
Mi-ai șoptit: ”Vino, Făt-Frumos,
că-mi ești drag ca serbările iarna,
ca odihna de vară sub pomul umbros!
Pentru tine din mine-am să fug,
să-ți calc urmele de nisip,
mi-ai bătut la fereastra inimii
c-o lacrimă ce-ți curgea de pe chip...”
Și ne-am fost dimineți și ecouri,
locuiam într-un vis mlădios,
până când ai ales altă umbră
și-ai uitat cine e Făt-Frumos
31 august 1991/2 februarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu